În jurul vârstei de 2 ani începe ce nutriționiștii numesc “neofobia alimentară” — refuzul instinctual al alimentelor noi. Este un mecanism evolutiv care a salvat vieți la strămoșii noștri (mâncarea nouă putea fi otrăvitoare). La copilul modern, devine sursa unor lupte epice.
1. Expunerea repetată, fără presiune. Cercetările arată că un copil are nevoie de 8-15 expuneri pentru a accepta un aliment nou. Pune-l în farfurie. Nu obliga. Repetă.
2. Implică copilul în pregătire. Spălatul legumelor, amestecul, decorarea farfuriei — toate scad rezistența la consum.
3. Mănâncă tu primul, vizibil și cu plăcere. Copiii imită ceea ce văd, nu ceea ce sunt obligați.
4. Servește porții mici cu opțiune de “mai mult”. Farfuria plină declanșează refuz vizual.
5. Diviziunea responsabilităților (Ellyn Satter): Tu decizi CE, CÂND și UNDE. Copilul decide DACĂ și CÂT. Acest principiu, aplicat consecvent, transformă mesele în 4-6 săptămâni.
6. Fără mâncare ca recompensă/pedeapsă. “Dacă mănânci legume, primești desert” învață copilul că legumele sunt o pedeapsă necesară pentru a obține “lucrul bun”.
7. Răbdare cu setul “alb și brânză”. Mulți copii trec printr-o fază de 6-12 luni de dietă extrem de restrictivă. Cât timp există fructe, lactate și o sursă de proteină — copilul nu se va îmbolnăvi. Faza trece.